Jurnalul unui ficatel obosit

Salut

Numele meu este Liviu si sunt un ficat. Un ficat obosit as putea spune, iar aceasta este povestea mea.

Am in jur de 22 de ani omenesti. Asta in ani ficaţesti inseamna vreo 40. Pana aici nimic interesant. Adevarata aventura incepe insa cu vreo 5-6 ani in urma, cand gazda mea realizeaza ca viata sa e oarecum plictisitoare si incepe un mod de viata cu totul diferit fata de ce eram obisnuit pana atunci. Si uite asa, am inceput sa lucrez ture duble, mediul devenea din ce in ce mai toxic, relatia mea cu celelalte organe a inceput sa puta, si in cele din urma am ramas singur.

Si uite asa m-am trezit ignorat, singur si trist, inchis in loc'sorul meu, in partea dreapta chiar sub nenorocitele alea de coaste. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o frumoasa relatie de simbioza s-a sfaramat, iar gazda mea a devenit mai mult un parazit pentru mine.

Motiv pentru care am hotarat sa nu ma mai duc la munca, sa dorm pana tarziu, sa nu-mi mai pese, intr-un cuvant sa devin o putoare nenorocita. Dar nu era ceea ce imi doream sa fac, asa ca am asteptat ziua in care gazda mea [caruia ii vom spune Domnul T] si-a facut niste nenorocite de analize si m-am umflat cat am putut de mult in pene, poate poate ii voi atrage si lui atentia.

Misiune indeplinita. Doctorii au reusit sa bage spaima in Domnul T iar acum ma trateaza si pe mine ca pe o fiinta normala. Bine, ca pe un ficat normal, dar pana la urma si noi, ficatii, suntem tot niste fiinte.

Aceasta a fost povestea mea de inceput. Acum ma duc, pentru ca vremurile in care faceam ture duble au trecut, asa ca ma duc sa-mi primesc binemeritatul somn. Veti mai auzi sigur de mine.

Si ca sa inchei asa cum ii place Domnului T...

Revin...